La barcatta d'ore
(Franchi - De Fabritiis)
E na barcatta d'ore
sobbre a lu mare va,
è belle dendre e fore,
cchiù belle chi ci stà;
ci sta na care fije
che cande e se ne va:
è bianche 'nda nu gìje,
la luna fa 'ncantà.
Li pésce de lu mare
ce salle pe' guardà,
e l'acqua chiara chiara
se farme a ddesulà
e hasse va luntane
l'amore p'artruvà:
l'amore è 'nda lu pane
che serve pè campà.
Fandalle 'namurate,
che t'allundine affa?
l'amore t'ha lassate,
ma tu l'artruve qua;
qua sole, su sta ràne
stu core stà 'sspettà;
ti chiame fra li pàne
te prehe d'arturnà.
Cume nu sugne strane
tu me lusinghe già;
quajù l'amore è vane
'nda la félicità.
Si fèje de lu mare
si fatte pe' 'ncantà;
'nda st'acque sì amare,
st'acque che ve' e và.